Un fel de definitie

Timp de mai bine de un an si jumatate, aceasta pagina a ramas goala. Insa poate ca a venit timpul sa ma conturez mai mult decat prin bizareriile pe care le public cateodata.

Cu ani in urma, in cadrul unei scoli internationale de vara, o profesoara s-a prezentat astfel: „Sunt cetatean american, am 2 fete si cred in Dumnezeu, in aceasta ordine.”

 

Deci, in aceasta ordine: Cred in Dumnezeu. Cel mai mult pe lumea asta imi doresc sa am un copil si sper sa pot construi o familie armonioasa si echilibrata. Parintii imi sunt cei mai apropiati prieteni. Stiu cine sunt, ce vreau si ce pot. Nu-mi pasa ce crede lumea. Studiez arhitectura.

In rest, absolut aleatoriu, imi place cafeaua amara, nu sunt deloc modesta, am foarte mare incredere in mine, sunt independenta, sunt incapatanata, prefer prezentul oricarui alt timp, iubesc marea, cel mai bine ma exprim prin dans, nu sunt fatalista, daca nu primesc flori imi cumpar singura, Viena e casa mea departe de casa, aura mea e galbena, nu pot trai fara telefonul mobil, sunt vegetariana, nu-mi place sa ies din rutina pe care mi-am creat-o, regret ca n-am pic de voce si nimic altceva.