Sa pictez
Sa scriu tot ce nu spun
Sa rad din tot sufletul in fiecare zi
Sa iubesc oamenii
Sa iubesc pilaful, caldura excesiva si mirosul de lavanda
Sa plantez un copac
Sa ma imbrac in toate culorile si pe rand in fiecare culoare
Sa invat germana
Sa scriu un cantec
Sa citesc cartile alea multe
Sa fiu mare macar o data pe saptamana
Sa pictati si voi cu mine
Sa cititi ce scriu
Sa-mi aduceti aminte sa rad, daca uit
Sa ma invatati sa iubesc, ca sa iubim cu totii
Sa-mi tot repetati ca e bine sa le-ncerci pe toate
Sa-mi indicati voi locul
Sa-mi spuneti care ma prinde cel mai bine
Sa o invatati voi, daca eu nu voi putea
Sa compuneti muzica pentru el
Sa-mi cititi si voi din ele
Sa-mi puneti saptamanal in camera un vas cu nisip amestecat cu sare si un vas cu gheare de pescarus. Eu am sa joc rolul valurilor.
(lista ramane deschisa)
Sa culeg roadele unui copac plantat de mine
si/sau…
Sa-mi odihnesc batranetile la umbra copacului plantat de mine
Ha Ha N-ai gresit cand ai spus ca in blogul asta ‘tristetea’ e cuvantul de ordine. La mine pana si listele sunt in mod paradoxal lipsite de speranta, desi nu ma gandisem la asta pana acum. Nu ma lasati, dragi optimisti, sa va influentez in asemenea directii nefaste!
Roade bogate si batraneti… M-ai pus pe ganduri, Bogdan…
Hm ! De ce te-am pus pe ganduri, Stefana ? Roade bogate oricine doreste sa culeaga, indiferent de varsta. Si nu doar din copac. Iar de batraneti, ce sa zic ? Toti vom ajunge acolo si depinde de fiecare cum imbatraneste. Frumos sau urat, Nu-i nimic nefast.
Si oricum, nu-mi spune ca pana acum traiai cu impresia ca textele tale debordeaza de veselie. Dar nici de tristete, aici am exagerat eu (mi-am dat seama dupa ce am scris si nu mai era cazul sa dreg busuiocul). Sa-i spunem melancolie. Si nu-i nimic rau in asta. Pe mine unul nu m-ai influentat in nici o „directie nefasta”. M-am adaptat stilului tau melancolic.
O, ba da. Zi-i linistit tristete. Este. Si nu o confund cu altceva. Daramite cu… the „v” word : ))
Dorinta de a ajunge roadele bogate si batranetile exista, probabil pentru cei mai multi, dar eu vorbeam de speranta. E o nuanta.
Hei, nu pot crede ca „suferi” de tristete iremediabila…Combinata cu lipsa de speranta acuta.
Nu acuta, cronica : )) Dar hai sa nu ducem discutia asta spre victimizare 😀
In regula, de acord. Nici nu as fi vrut asta. Subiect inchis. Si vreau sa-ti spun ca am fost incantat de faptul ca mi-ai replicat de atatea ori, mai ales ca spuneai ca nu obisnuiesti sa raspunzi la comentarii. Asta inseamna fie ca ai tinut cont de critica mea, fie ca ti-a facut placere micul schimb de idei. Sau putin din ambele. Poate si pe mai departe…
Nu vreau sa „reincalzesc ciorba”, cum se spune, dar sunt nevoit, fortat chiar, sa mai scriu ceva aici. Si asta pentru ca zilele trecute m-am uitat prin „cartile alea multe” si acolo am dat peste o carte, de fapt un curs de limba japoneza cumparat cu mai bine de un an in urma. Si mi-am adus aminte de lista asta a ta. Cum eu nu am o lista, profit ca lista ta „a ramas deschisa” si imi mai strecor si eu o dorinta, chiar daca e putin redundanta cu „germana” ta. Poate o citeste Mosu’ si mi-o indeplineste. Asa ca ma simt nevoit sa anunt lumea, universul, ca VREAU :
…Sa invat limba japoneza.
Vreau eu, dar cum de la „a vrea” la „a putea” e cale lunga, ma simt si eu acum coplesit de „the so-called” lipsa-de-speranta-cronica-nu-acuta. Mai ales ca m-am uitat peste curs de la cap la coada. Si ce mi-au vazut ochii…
Mi-ar placea tare mult ca lista asta sa se completeze in fiecare zi cu dorinte noi ori vechi, banale ori speciale. Ca sa parafrazez, lista mea este lista ta! 🙂
Hm ! O dorinta pe zi ? adica 365 pe an…3650 in 10 ani…cam multe !
N-am zis ca se vor si implini : ))
Of, Stefana ! De ce vrei sa devin depresiv ? Imi si vedeam implinite vreo 3650 de dorinte Plus vreo doua, trei pentru anii bisecti. Mi s-au naruit sperantele…(aici as pune un emoticon plangacios dar nu stiu cum)