Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘franturi autobiografice’

Inchisoarea este locul stramt dintre patru pereti. Este arhitectura institutionala. Monumentala. Impunatoare. Nemuritoare. Ziduri care se prabusesc.
Inchisoarea nu este arhitectura. Este o usa care se deschide numai din afara.
Este gardianul.
Si omul de langa tine care ti-e oglinda. Prin paloare. Prin tacere. Princadere. Pedeapsa. Constrangere. Regret.
Inchisoarea este o baraca, o ocna, un beci, o celula fara lumina, un dormitor comun. Este spatiul lui a supraveghea. A se autosupraveghea. A veghea. A disparea. A nu uita.
Inchisoarea este un statut. O vina sau o conjunctura.
Inchisoarea este familia. Calaul. Dumnezeul.
Aerul statut.
Si groapa comuna.
Inchisoarea este consecinta fireasca a unor legi incalcate. Este un cod nou, un limbaj nou, un mediu nou, pentru oameni noi.
Inchisoarea este bataia. Este foamea, si frigul, si mizeria.
Inchisoarea este cladirea de la marginea orasului. Este propria ta casa. Este o insula a surghiunului.
Inchisoarea este indreptarea. Remuscarea.
Ne-ascultarea. Ne-timpul. Ne-omul.
Neputinta.
Umilinta. Frica. Extenuarea. Neadaptarea.
Inchisoarea este tristete, deznadejde, slabiciune, tara, nebunie, Liturghie.

Anunțuri

Read Full Post »

Sunt asa fragila…

Sunt nefericita.

As vrea sa ma simt din cand in cand ca o floare. Cine sunt? Cine sunt? Locul meu nu e aici. Nu! Nu…

Unde esti? Da…tu. Unde esti? De ce nu mai vii odata sa ma iei in brate? Nu trebuie sa zici nimic. Am sa stiu totul chiar fara cuvinte.

Am sa-ti stiu numele, si rasul, si temerile, si ciudateniile, si defectele, si sarutul.

Si..e o prostie tot ce scriu aici…

Doare…doare…atat!

Nu insemn nimic…nu spun nimic…nu indraznesc sa cred nimic si…nu simt nimic… E rau? Este…stiu. Stiu. Nu pot sa rad. Plang cu ochii, si cu buzele, si cu gesturile…si parul imi cade pe umeri tot ca o lacrima, ca mii de lacrimi…

Spun totul de 2 ori…Pentru mine si pentru cel care lipseste de langa mine. Cand ies in oras cumpar cate 2 pliculete de ciocolata calda si le beau singura pe amandoua…Ma doare atat de tare !!

Cum am ajuns sa nu mai pot rade ? Nu sunt un monstru, desi…

Read Full Post »

cad_3dDesertul din tunel

 

drumul e ingust, ingust…

cladirile se-nalta catre nori,

cerul mi-l inchid.

…si ma strange-mprejurarea.

sa ma opresc acum?

si sa ma plang cui?

de ce? ca-mi pare drumul prea ingust? ori ca se-nfunda?

 

Luminita…cum care Luminita?! nu! nu cea de la capatul tunelului, ca pe-aici n-avem tunele!

Luminita! sora cu Tobi…al lui Soare!

Luminita s-a mutat si ea de-aici…zicea ca de-atata ingustime o sa-i moara cactusii din geam: e desert, da-i prea ingust!

s-a mutat, va povesteam, si-a trecut la plante tropicale, pe care le uda cu lacrimi de crocodil.

ce ti-e si cu plantele astea tropicale…tare sunt pretentioase! dar Luminita se va descurca!

ce s-a-ntamplat cu cactusii?!?

cactusii…cactusii…am uitat! chiar am uitat!

poate c-au murit intr-adevar si cineva a facut din acele lor, ace de brodat.

putea sa brodeze orice, dar eu cred ca a brodat pe coltul unei batiste din…batist (cu siguranta era o batista din batist) 3D…nu de la tridimensionalitate, ci de la cei trei D:

Dumnezeu, Dragoste, Durere.

Dumnezeu cu mila,

Dragostea cu pacatul

si Durerea cu analgezicele pe urme.

…urme…prin zapada.

ma gandeam…ce culoare ar avea zapada, daca n-ar fi alba?

rosie? mmh…mi-e teama c-am iesi in poze cu ochii rosii

poate ca nu ma pricep prea bine la culori,

dar fotografia…fotografia ma fascineaza!

mi-ar placea sa fotografiez tavanul din camera mea.

lumina cade bine. de…jos in sus.

 

dar tavanul nu e cer!

din cer cade zapada,

din cer a venit poate si Luminita cu cactusii ei,

din cer ma priveste Dumnezeu

si stie ca pe drumul cel ingust, cladirile cerul mi-l inchid…

Read Full Post »

img_4424E bine. Imi beau cafeaua. Deasupra marii. In mare. Sub valuri. E fierbinte. Ploua afara. Ploua si sub valuri. Apa ar putea avea 47 de centimetri adancime, la fel cum ar putea fi multi metri pana la nisip. Dar nu-mi pasa. Acum e bine. E bine pentru ca m-am oprit si privesc spre mine. Cand e atata zbucium si alergatura nici nu mai stiu daca sunt. Acum sunt. Pentru ca beau o cafea tare si e marea. Si ratele negre. Si o punga cu nisip. Si banca uda pe care stau. Suntem si o ascultam pe ea.

Am stat aici 2 zile fara sa merg pe nisip, fara sa incerc marea cu degetul. Asa e viata mea in general. Las lucrurile sa treaca pe langa mine. [?] Lucrurile bune? Viata insasi? N-am sa ma gandesc la asta acum. After all, tomorrow is another day.

Acum vreau doar sa las sa(-mi) fie bine. Mare, acopera-ma. Banca, infrigureaza-ma cu desenele tale de ploaie.. Cafeaua s-a racit. Dar totul e bine. Pentru ca suntem. Impreuna. Si e marea. Iar pe mine ma cheama Mirela-Stefana.

Read Full Post »

2plisumschoolaug006frgMarginile sufletului meu

Pe zidurile bisericii curg lacrimi.

Ploua peste marginile pamantului.

In clopotnita au putrezit sforile,

Dar clopotele bat;

                 le bate ploaia..

Anul asta va fi seceta.

Read Full Post »