Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘lumina’

M-am conturat cu frica-fara frica, cu speranta-fara speranta, cu putere-fara putere, cu vrere-fara vrere. Sunt un om mare si ma adaptez-nu ma adaptez. Pentru ca e bine, dar nu usor. Merg cu drum-fara drum catre un loc-fara loc. Al meu. In marea-fara mare. Pe plajǎ-fara nisip-de ziua mea-in fiecare zi. Dincolo de mare sunt oamenii-fara oameni, si dintre ei cate unii sunt sori-fara sori-cu lumina. Ma bucur si plang si ii respir o data, inspiratie-expiratie, ca sa simta si sa stie si eu sa nu uit. Oftez-fara sa oftez-fara sa ma prabusesc. Scriu-fara sa scriu pentru ca toate raman intiparite in urmele-neurmele pasilor mei. Siguri-nesiguri. Obositi-neobositi de atata cautare buna-nebuna. Sa ma opresc-sa nu ma opresc. Trebuie-nu trebuie sa invat sa ma opresc. Si sa-mi fac casa-fara casa-fara proiect, ca sa nu fiu snoaba.

Casa e din pamant, si o ridicam simplu cu mainile goale. Nasterea noastra-fara nastere, frumoasa-fara sa fie frumoasa. Cu fuioare albe de fum-fara fum-fara sa fie albe. Doar vieti simple de om-cu Om. Caci toate se impart-fara sa ma imparta, se risipesc-fara sa ma risipeasca, se aduna-fara sa ma adune.

 

Read Full Post »

Barbatul care nu stinge lumina traieste o zi continua, stralucitoare, artificiala. El poarta pretutindeni cu el o lampa cu lumina intensa si alba, care eclipseaza  insusi soarele. Nu lasa in jurul sau nici un colt intunecat, nu permite sa se formeze nici o umbra. Pentru ca e bine ca totul sa fie accesibil dintr-o privire scurta. In plus, ce nu se vede, nu exista. Ma priveste deci infrigurat, sa se asigure ca sunt acolo, intreaga, cu toate cele 10 degete de la maini si cele 10 degete de la picioare, cu alunita de la baza gatului si semnul din nastere, cu strungareata si buzele subtiri, cu umerii micuti si spatele drept, cu pielea alba si gambele frumos conturate…camera, caloriferul, laptopul, floarea din ghiveci, cartile din biblioteca, maruntisurile de pe mobile…Cand termina inventarierea, o ia de la capat… el, eu, cele 10 degete de la maini, cele 10 degete de la picioare, alunita de la baza gatului, semnul din nastere, strungareata, buzele subtiri, umerii micuti, spatele drept, pielea alba, gambele frumos conturate…trotuarul, masinile, magazinele de la parterul cladirilor, vitrinele intestate cu articole de lux… Si din nou… el, eu, cele 10 degete de la maini, cele 10 degete de la picioare, alunita de la baza gatului, semnul din nastere, strungareata, buzele subtiri, umerii micuti, spatele drept, pielea alba, gambele frumos conturate… curtea, visinii, balansoarul, masa si scaunele de plastic… Si din nou si din nou… Nu e nevoie de cuvinte, caci totul se vede facil, cunoasterea e neingradita si nemarginita.

Dar daca lumina becului vesnic, miraculoasa si revelatoare la inceput ar arde in timp, necrutatoare culorile, detaliile, gesturile, sunetele si in final, insasi retina-i insetata de a cuprinde in ea lumea, barbatul ar continua sa existe in intuneric. Eu, de asemenea. Orbirea i-ar reda vederea. Ar gasi mainile a fi noduroase, cu degete nu prea lungi, picioarele delicate, cu calcaie mici, imposibil de a le fi un pantof ca turnat, gatul fin neimpregnat de vreun parfum, semnul din nastere nevizibil, insa usor de dibuit intre cele doua gropite ale rinichilor. Ar gasi zambetul care descopera toti dintii, pielea sensibila, parul lung, greu, putin ondulat, genele lungi, jucause si surazatoare, umerii mandri, vocea tremuranda, gambele ferme. Ar gasi cu mult mai multe decat cele pe care le stia si cu mult mai putine decat cele ce pot fi stiute. Ar gasi ca orbirea i-a redat vederea, iar eu as putea in sfarsit stinge becul sub lumina caruia sunt doar o tipa stearsa, si palida, si trista.

Read Full Post »

As vrea sa scriu despre iarba uscata si seminte neroditoare. Despre ruine si uitare. Despre unghii incarnate si legenda Mesterului Manole. Despre blestemele ratacitoare ce-si cauta ispasitori. Despre zburatori, despre iele si vise ce aduc transpiratii reci. Despre mari galbene si imputite. Despre degete prea subtiri si copii care stau in pantece ani nesfarsiti.

Dar nesfarsit mi-ati spune ca acolo unde pasesc rasar flori si ca inca mai exista aurari priceputi. Pentru ca voi vedeti doar un trup mic, care aduce briza cu el.

Dar dincolo de briza e sarea. Sa-mi dati sfaturi cand o veti sti gusta.

Dincolo de sare e o culoare. Sa-mi dati sfaturi cand veti sti care e culoarea.

Dincolo de culoare e o lumina. Sa-mi dati sfaturi cand veti sti cat e de calda.

Dincolo de lumina e pamantul. Sa-mi dat sfaturi cand veti sti ca nu-mi fuge de sub picioare.

Dincolo de pamant e ingerul. Sa-mi dati sfaturi cand veti simti rasuflarea somnului lui.

Dincolo de inger e Dumnezeu. Sa-mi dati sfaturi cand veti fi voi fara pacate.

Read Full Post »