Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘marea’

Bărbatul care adie muzica trăieşte pe scenă împreună cu chitara sa. Fiecare zi cu scena ei. Fiecare scenă cu cortina, publicul şi scaunul ei înalt, de pe care el îşi spune povestea în cântece vesele şi triste. Cântece despre vise de copil şi aripi de înger, despre oameni cu nume de stele şi stele cu nume de oameni, despre case mari şi case mici. Despre pitici. Şi bunici. Despre arome exotice în mâncăruri obişnuite. Despre scări fără balustradă. Despre căi fatale şi femeia visurilor sale. Despre cum e să înoţi în mare. Despre cafeaua amară şi aurora boreală. Despre febră şi dans şi iubire. Despre groază şi fugă şi-năsprire.

Bărbatul care adie muzica leagă cântec de cântec de bucle de femeie.

Cândva am prins celălalt capăt al portativului său pestriţ şi mlădios şi nu i-am mai dat drumul. De atunci, amândoi am facut înconjurul Pământului de mai multe ori, înfăşurându-l fedeleş şi transformându-l într-un ghem de note muzicale. Aşa, Pământul e mereu între mine şi el şi niciunul nu poate întinde firul prea tare. Dacă firul nu e tensionat, suntem feriţi de-a ne pierde minţile, căci nu e omeneşte posibil să îl simţi pe celălalt cum vibrează în tine de pe meridianul opus, ca şi când aţi împărţi cordonul ombilical, pielea, inima şi alte câteva organe. Pământul cu oraşele şi oamenii săi stau bine între noi, ne atenuează surescitarea şi atitudinile neconstructive.

Se întamplă însă uneori ca păşind pe drumul de întoarcere, să deşir capătul meu de fir, pentru a suplini faptul că nu pot canta. Desfac cântec dupa cântec, le eliberez şi ele pe mine, căci revin acasă. Aşa ne regăsim câteodată, eu şi el, faţă în faţă, fiecare strângand în pumnii tremurânzi ultimele franjuri de portativ. Ultimele, dar atât de încurcate în bucle de femeie… Femeia-mamă, lumină curată şi nesfârşită. Femeia-zeiţă, intangibilă şi indispensabilă. Femeia-copil, inocentă şi jucăuşă. Femeia-curvă, hrană trupului şi orgoliului său nemăsurat. Femeia-şarpe, şireată şi ascunsă. Femeia-prietenă, înţelegătoare şi tăcută. Femeia-iubită, capricioasă şi pretenţioasă. Femeia de azi, alta decât cea de ieri şi desigur alta decât cea de mâine. Însă întotdeauna femeia… cu a cărei mână îi mângâi seara tâmplele-i obosite.

Anunțuri

Read Full Post »

M-am conturat cu frica-fara frica, cu speranta-fara speranta, cu putere-fara putere, cu vrere-fara vrere. Sunt un om mare si ma adaptez-nu ma adaptez. Pentru ca e bine, dar nu usor. Merg cu drum-fara drum catre un loc-fara loc. Al meu. In marea-fara mare. Pe plajǎ-fara nisip-de ziua mea-in fiecare zi. Dincolo de mare sunt oamenii-fara oameni, si dintre ei cate unii sunt sori-fara sori-cu lumina. Ma bucur si plang si ii respir o data, inspiratie-expiratie, ca sa simta si sa stie si eu sa nu uit. Oftez-fara sa oftez-fara sa ma prabusesc. Scriu-fara sa scriu pentru ca toate raman intiparite in urmele-neurmele pasilor mei. Siguri-nesiguri. Obositi-neobositi de atata cautare buna-nebuna. Sa ma opresc-sa nu ma opresc. Trebuie-nu trebuie sa invat sa ma opresc. Si sa-mi fac casa-fara casa-fara proiect, ca sa nu fiu snoaba.

Casa e din pamant, si o ridicam simplu cu mainile goale. Nasterea noastra-fara nastere, frumoasa-fara sa fie frumoasa. Cu fuioare albe de fum-fara fum-fara sa fie albe. Doar vieti simple de om-cu Om. Caci toate se impart-fara sa ma imparta, se risipesc-fara sa ma risipeasca, se aduna-fara sa ma adune.

 

Read Full Post »

ploaie rosie

Sa plang fara lacrimi ca sa trec nevazuta

Sa plang cu lacrimi mici ca sa spun putin

Sa plang cu lacrimi mari ca sa spun tot

Sa plang cu stropi de ploaie rosie ca sa implinesc un desen de copil

Sa plang cu valuri din mare ca sa-mi fiu fidela

Sa plang cu cani si cani de cafea ca sa fiu populara

Sa plang cu pocale de vin ca sa fiu judecata

Sa plang cu otrava ca sa fiu condamnata

Sa plang cu apa de izvor termal ca sa ma vindec

Sa plang cu magma topita ca sa ma incalzesc

Sa plang cu apa minerala ca sa nu-mi mai fie sete

Sa plang cu plumb topit ca sa-mi fie mai usor

Sa plang cu alcool medicinal ca sa-mi dovedesc ca pot

Sa plang cu noroi ca sa invat olaritul

Si la urma sa plang cu nori pufosi ca sa-mi odihnesc ochii.

A plange, plans, plangere, plansoare

Sa nu planga nimeni alaturi de mine.

Doar eu sa plang. Sa pot sa plang. Sa plang. Sa plang…

Read Full Post »

Barbatul care aduce marea si-a legat de glezna stanga primul val, fiindca primul val este intotdeauna urmat de toate celelalte.

A pornit asa prin lume. Si duce cu el nu doar marea, ci si plaja, si munti cu paduri, si ghemotocuri uriase de drumuri, si jumatati de orase, si oameni obisnuiti cu mersul, si in definitiv tot ce mai arunca lumea pe jos….mucuri de tigara, pet-uri, cartele folosite de telefon public, pixuri de plastic, iubiri, dorinte…

Cand din cand in cand noi doi ne intersectam, imi varsa cu drag in causul palmelor marea intreaga cu scoicile si rasaritul, dar inevitabil, si pe toate celelalte. Sunt toate povestile lui si ale celor pe care i-a atins. Reconstitui una dintre tigari din chistocul sau si o asez in mana celei care o va fi aprins si fumat cu infrigurare, cu gandul la sutele de metri de brocart care nu s-au mai tesut si la foarfeca din podul casei batranesti. Apoi e casa joasa dintre munti si copilul pentru care aceasta este intreg universul. Apoi e o noua tigara si pustiul care a aprins-o doar pentru a sparge toate baloanele de la petrecerea stupida unde sunt invitati numai oameni mari care nu mai stiu limba copilariei. Apoi e dorul de mirosul de pamant jilav si lanul de grau unde barbatul de acum isi petrecea pe cand era de-o schioapa diminetile si dupa-amiezile alaturi de bunul.

Pe plaja, noaptea, un barbat si o femeie reaprind zeci si zeci de tigari, ce se fumeaza singure si pufaie pline de personalitate, care mai grav, care mai pitigaiat. Iar noi …adormim tinandu-ne de mana.

 

Read Full Post »

Sunt viata. Sunt casa. Sunt mama. Sunt si mormantul. Si foaia alba. Si prezentul continuu.

 

Cand ma intind pe pamant, parul meu prinde radacini. Din ele cresc tulpini puternice, cu frunze si flori si fructe, toate deodata, ca intr-un desen de copil, doar ca aievea. Si va hraniti toti cu ele. Va satura vederea cu nasturii hainutelor lor daca nu aveti dinti. Va satura auzul cu cresterea lor daca sunteti orbi. Va impartasesc nemiscarea inradacinarii daca aveti coada de peste pe uscat.

 

Cand fac piruete in mijlocul strazilor aglomerate, rochia mea alba va acopera ca zapada de munte. O trageti pana sus sub barbie, fiindca va tine de cald. Si fiindca prin reflexie va face pielea alba oricat de intunecat va e obrazul. In plus, cand ninge traficul e paralizat si puteti dormi caci nici sefii nu se asteapta sa mai ajungeti la serviciu.

 

Cand inot in joaca, trezesc norilor dorinta de apa. Deci cad toti in mare si fiecare-si slobozeste bebelusii. Mi-i lasa mie in grija sa-i invat sa inoate si sa se joace..

Cand inot in joaca, trezesc si pamantului dorinta de apa. Deci se arunca intreg in mare si-si slobozeste parintii. Mi-i lasa mie in grija sa-i invat sa fie mare pe pamant pentru bebelusii care i-au ales.

 

Cand sunt singura si nimeni n-are nevoie sau chef sau grija de mine, imi sunt viata, si casa, si mama, si mormant, si foaie alba si prezent continuu si nu ma plictisesc.

Read Full Post »

As vrea sa scriu despre iarba uscata si seminte neroditoare. Despre ruine si uitare. Despre unghii incarnate si legenda Mesterului Manole. Despre blestemele ratacitoare ce-si cauta ispasitori. Despre zburatori, despre iele si vise ce aduc transpiratii reci. Despre mari galbene si imputite. Despre degete prea subtiri si copii care stau in pantece ani nesfarsiti.

Dar nesfarsit mi-ati spune ca acolo unde pasesc rasar flori si ca inca mai exista aurari priceputi. Pentru ca voi vedeti doar un trup mic, care aduce briza cu el.

Dar dincolo de briza e sarea. Sa-mi dati sfaturi cand o veti sti gusta.

Dincolo de sare e o culoare. Sa-mi dati sfaturi cand veti sti care e culoarea.

Dincolo de culoare e o lumina. Sa-mi dati sfaturi cand veti sti cat e de calda.

Dincolo de lumina e pamantul. Sa-mi dat sfaturi cand veti sti ca nu-mi fuge de sub picioare.

Dincolo de pamant e ingerul. Sa-mi dati sfaturi cand veti simti rasuflarea somnului lui.

Dincolo de inger e Dumnezeu. Sa-mi dati sfaturi cand veti fi voi fara pacate.

Read Full Post »