Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘pamant’

Bărbatul care adie muzica trăieşte pe scenă împreună cu chitara sa. Fiecare zi cu scena ei. Fiecare scenă cu cortina, publicul şi scaunul ei înalt, de pe care el îşi spune povestea în cântece vesele şi triste. Cântece despre vise de copil şi aripi de înger, despre oameni cu nume de stele şi stele cu nume de oameni, despre case mari şi case mici. Despre pitici. Şi bunici. Despre arome exotice în mâncăruri obişnuite. Despre scări fără balustradă. Despre căi fatale şi femeia visurilor sale. Despre cum e să înoţi în mare. Despre cafeaua amară şi aurora boreală. Despre febră şi dans şi iubire. Despre groază şi fugă şi-năsprire.

Bărbatul care adie muzica leagă cântec de cântec de bucle de femeie.

Cândva am prins celălalt capăt al portativului său pestriţ şi mlădios şi nu i-am mai dat drumul. De atunci, amândoi am facut înconjurul Pământului de mai multe ori, înfăşurându-l fedeleş şi transformându-l într-un ghem de note muzicale. Aşa, Pământul e mereu între mine şi el şi niciunul nu poate întinde firul prea tare. Dacă firul nu e tensionat, suntem feriţi de-a ne pierde minţile, căci nu e omeneşte posibil să îl simţi pe celălalt cum vibrează în tine de pe meridianul opus, ca şi când aţi împărţi cordonul ombilical, pielea, inima şi alte câteva organe. Pământul cu oraşele şi oamenii săi stau bine între noi, ne atenuează surescitarea şi atitudinile neconstructive.

Se întamplă însă uneori ca păşind pe drumul de întoarcere, să deşir capătul meu de fir, pentru a suplini faptul că nu pot canta. Desfac cântec dupa cântec, le eliberez şi ele pe mine, căci revin acasă. Aşa ne regăsim câteodată, eu şi el, faţă în faţă, fiecare strângand în pumnii tremurânzi ultimele franjuri de portativ. Ultimele, dar atât de încurcate în bucle de femeie… Femeia-mamă, lumină curată şi nesfârşită. Femeia-zeiţă, intangibilă şi indispensabilă. Femeia-copil, inocentă şi jucăuşă. Femeia-curvă, hrană trupului şi orgoliului său nemăsurat. Femeia-şarpe, şireată şi ascunsă. Femeia-prietenă, înţelegătoare şi tăcută. Femeia-iubită, capricioasă şi pretenţioasă. Femeia de azi, alta decât cea de ieri şi desigur alta decât cea de mâine. Însă întotdeauna femeia… cu a cărei mână îi mângâi seara tâmplele-i obosite.

Read Full Post »

Sunt pamant

Sunt pamant in lume. Sunt pamant in haine de om, in gura de caine. Sunt pamant si ma oglindesc in vitrine in trecerea mea.

 

Eram pamant, dar acum nu se mai vede, iar pamantul nu mai stie.

Eram pamant, dar acum nu se mai vede, iar voi nu vedeti ce nu se vede.

 

Eram pamant fericit ca pamantul din soare, si linistit ca pamantul din luna, si adumbrit ca pamantul din mare, si ascutit ca pamantul din taine. Eram pamant ca si tine. Eram pamant in pamant.

 

Esti pamant in pamant. Si ti-e cald. Si mi-esti surd. Si ti-e bine. Si mi-esti lipsa. Si ti-s hȃtra. Si mi-esti orb. Si ti-e bine. Si ti-s aer. Si ti-e bine.

 

Tu nu cunosti aerul. Eu cunosc prea bine pamantul.

Read Full Post »

As vrea sa scriu despre iarba uscata si seminte neroditoare. Despre ruine si uitare. Despre unghii incarnate si legenda Mesterului Manole. Despre blestemele ratacitoare ce-si cauta ispasitori. Despre zburatori, despre iele si vise ce aduc transpiratii reci. Despre mari galbene si imputite. Despre degete prea subtiri si copii care stau in pantece ani nesfarsiti.

Dar nesfarsit mi-ati spune ca acolo unde pasesc rasar flori si ca inca mai exista aurari priceputi. Pentru ca voi vedeti doar un trup mic, care aduce briza cu el.

Dar dincolo de briza e sarea. Sa-mi dati sfaturi cand o veti sti gusta.

Dincolo de sare e o culoare. Sa-mi dati sfaturi cand veti sti care e culoarea.

Dincolo de culoare e o lumina. Sa-mi dati sfaturi cand veti sti cat e de calda.

Dincolo de lumina e pamantul. Sa-mi dat sfaturi cand veti sti ca nu-mi fuge de sub picioare.

Dincolo de pamant e ingerul. Sa-mi dati sfaturi cand veti simti rasuflarea somnului lui.

Dincolo de inger e Dumnezeu. Sa-mi dati sfaturi cand veti fi voi fara pacate.

Read Full Post »