Ziua asta a venit ca o reflexie a altei zile. O reflexie, care pentru ca este in prezent apare mai puternica decat insasi ceea ce cu adevarat a fost.
A fost o casa a muzicii, cu locuri ordonate, in care oamenii veneau sa stea cuminti de buna voie. Si sa primeasca voie buna. A fost un autobuz verde care m-a dus la statia potrivita. Sau poate m-a dus vantul prevestitor de furtuna, si iubire, si dor, caci aveam o fusta cu volane, pe care ar fi putut-o cu usurinta infoia. A fost tristetea din ochii mei si o replica cu care n-am stiut ce sa fac. A fost mana mea pe umarul tau. Si a fost liniste, desi buzele tale se miscau, iar cu degetele ciupeai emotionat corzile chitarii. Apoi a fost ploaia si plimbarea in doi.
A fost sa se-mplineasca prevestirea pe de-a-ntregul… si sa aflu astazi ziua de atunci, doar ca fara tine.